S-A STINS LUMINA LUMII???

Ne naștem și trăim înconjurați de suferință și durere. Frământările și neliniștile noastre fac parte din cotidianul existenței noastre efemere. Traiul nostru zilnic stă sub eternul DE CE?, care atârnă deasupra capetelor noastre precum o sabie a lui Damocles, gata să cadă peste noi în goana zilnică a satisfacerii nevoilor noastre primare, care chiar dacă fac parte din categoria nevoilor inferioare, se impun a fi satisfacute.

Lumina lui Dumnezeu sălășluiește în fiecare dintre noi. Cu toate că facem parte din rasa Homo Sapiens, comportamentul nostru dovedește, de multe ori, exact contrariul. Pentru că stăm și așteptăm ceva (sau cineva să vină) DIN EXTERIORUL NOSTRU să ne lumineze. Continuăm să trăim în intunericul existenței noastre, așteptând ca Lumina să coboare asupra noastră și să ne umple de iubire!

Trăim într-o lume în care majoritatea nu știm să iertăm, nu știm să dăm la o parte răul, rămânând agățati de ideea „câtă durere este în sufletul meu și cât de îndurerată îmi este inima…” Durerea este omniprezentă în jurul nostru, suferința pentru propriile noastre dureri este opțiunea fiecăruia dintre noi. Iar dacă vrem ca să fie atât de multă durere în sufletul și în inima noastră… atunci cu siguranță amărăciunea vieții noastre cu siguranță ne va invada. Înseamnă că e momentul unei reflectări profunde cu privire la ceea ce ar trebui să schimbăm în viața noastră, în stilul de viață dar mai ales în felul în care conștientul nostru, „spiritul noastru vital” percepe realitatea de zi cu zi.

Acesta este momentul conștientizării faptului că otrava ascunsă în inima noastră ne-a invadat trupul și sufletul, că ispitele inimii umane, mândria, trufia și slava deșartă, calcă în picioare „inteligența inimii” noastră, făcându-ne să uităm că una dintre valori este „smerenia”!

Una dintre cele mai pertinente întrebări pe care ar trebui să ne-o punem, după cum spunea ilustrul fizician Stephen W Hawking în cartea: „O mai scurtă istorie a timpului” este: „De ce noi existăm aici pe Pământ? Care este rostul prezenței noastre și care ne este menirea pe acest Pământ?

Aflarea răspunsului la această delicată întrebare, va marca, așa cum spunea autorul mai sus citat, „triumful final al rațiunii umane – deoarece atunci vom cunoaște cugetul lui Dumnezeu”. Abia atunci vom putea înțelege, cu „inima tremurând de emoție” sau poate „inima cât un purice,” măreția și grandoarea cuvintelor „EU sunt în tot și totul este în mine”. Pentru că fiecare dintre noi, suntem un EU. Diferența dintre EU-ul din mine și un alt EU nu este dată de nume, kilograme, coeficient intelectual sau culoare a pielii… Diferența o dă ACCEPTAREA faptului că „Dumnezeu este în tot și totul este în mine”. Pentru că EU înseamnă cunoaștere iar ușile cunoașterii sunt larg deschise. Pentru că totul este în noi. Pentru că așa cum spunea un filozof: „cel mai greu este să te lupți cu tine însuți”. Atât timp cât te vei lupta tu cu tine, nu vei putea vedea „PACEA din TINE”.

Lumina noastra interioară Divină se poate aprinde și poate emana, doar în momentul în care conștientizăm prezența în noi a grației și iubirii Divine. În momentul în care credem și nu ne îndoim. Abia atunci vom fi în măsură să înțelegem că ieșirea din Întuneric este doar unul dintre pașii drumului spre Înălțarea noastră. Un mic pas pe Golgota vieții noastre, pe care trebuie să o străbatem smeriți și umili, oricât de grea ne-ar fi Crucea pe care o purtăm. Pentru că Dumnezeu nu dă decât celor care pot duce!!!

Fie ca Lumina Divina a Sfintei Învieri, să erupă din noi și sa ne umple sufletul cu bucurie, trupul cu sănătate, mintea cu înțelepciune și inima cu IUBIRE!

Sărbători fericite!!!