Învierea, o victorie zilnică asupra forțelor morții

A fi resuscitat, a constientiza pe deplin realitatea, înseamnă a renaste la o viață nouă, ne spune Evanghelia. Această renaștere începe acum și este experimentată în fiecare zi, de fiecare dată când devenim puțin mai liberi și puțin mai iubitori. O meditație a fratelui Michel Hubaut, franciscan, despre înviere.

Învierea, o victorie zilnică asupra forțelor morții
Fiecare sărbătoare de Paște este o ocazie de a ne aminti că învierea nu este ceea ce trebuie să se întâmple după ce murim, ci o nouă realitate care începe astăzi.
Fiecare dintre noi își modelează, zi de zi, fața lui de eternitate. Ca și în cazul fluturelui care iese din crizalida sa, este nevoie de timp pentru ca omul să resusciteze, să iasă din matricea sa de pământ și să devină un fiu al lui Dumnezeu, un copil al luminii.
Maurice Zundel s-a întrebat adesea câți bărbați și femei ies în mod conștient din „eul” lor biologic prefabricat pentru a deveni cu adevărat bărbați vii, oameni liberi responsabili de propriul destin. Fără îndoială, toate potențialitățile lor spirituale se vor împlini într-o zi, dar probabil nu pe pământ! Este inutil să încercăm să ne imaginăm ce va deveni după noi după moartea noastră, dacă, primind Hristosul Pascal, nu începem acum să devenim vii.

La résurrection, une victoire quotidienne sur les forces de mort

Ressusciter, c’est renaître à une vie nouvelle, nous dit l’Évangile. Cette renaissance commence dès maintenant, et se vit tous les jours, chaque fois que nous devenons un peu plus libres et un peu plus aimants. Une méditation du F. Michel Hubaut, franciscain, sur la résurrection.

La résurrection, une victoire quotidienne sur les forces de mort
Chaque fête de Pâques est l’occasion de se rappeler que la résurrection n’est pas ce qui doit arriver après notre mort, mais une réalité nouvelle qui commence aujourd’hui.
Chacun de nous façonne, jour après jour, son visage d’éternité. Comme pour le papillon qui sort de sa chrysalide, il faut du temps pour que l’homme ressuscite, émerge de sa gangue de terre et devienne un fils de Dieu, un enfant de lumière.
Maurice Zundel se demandait souvent combien d’hommes et de femmes émergent consciemment de leur « moi » biologique préfabriqué pour devenir réellement des hommes vivants, des personnes libres et responsables de leur destin. Sans doute, toutes leurs potentialités spirituelles arriveront-elles, un jour, à maturité, mais probablement pas sur terre ! Il est inutile de chercher à imaginer ce que nous devenons après notre mort, si, en accueillant le Christ pascal, nous ne commençons pas dès maintenant à devenir des vivants.