Oare mai am timp… să plec în căutarea timpului pierdut?

Una dintre marile greșeli pe care le facem noi, oamenii, este să credem că încă mai avem timp. Că tot timpul este la dispoziția noastră. Că nu are sens să ne grabim. Așa că, de multe ori, așteptăm ziua de mâine sperând că va aduce rezolvarea problemei noastre. Sperăm că nu va mai fi nevoie să ne batem capul cu găsirea soluției pentru rezolvarea problemei care ne frământă! Problemă la care nici ziua de azi nu a adus soluția. Atunci la ce bun să mai facem eforturi??? La ce bun să ne grăbim, să ne impacientăm. Cum putem să nu mai avem răbdare să așteptăm încă câtevă zile sau săptămâni, când doar am stat atâta timp și am așteptat cuminți să se petreacă… miracolul! Mai bine ne culcăm pe o ureche comod și tragem un somn bun în așteptarea timpului nostru… de mâine. Pentru ca sub mantia „adormirii” noastre să visăm la timpul ce va să vie! Timp care doar teoretic va fi doar al nostru, numai al nostru. Timp de care, plutind în marea incertitudinilor din viața noastră, avem convingerea că vom dispune după bunul nostru plac. După pofta inimii noastre și a celor dragi nouă. Oare așa va fi? Se va întâmpla asta în ziua urmatoare sau în zilele ce vor veni? Acesta este conceptul teoretic, pentru că practic, privind din pespectiva momentului Acum și Aici zilele viitorului nu ne aparțin, aparțin viitorului, care cu siguranță va exista până la sfârșitul lumii. În schimb despre existența viitorului nostru doar profeții și clarvăzătorii pot spune, cu o oarecare umbră de îndoială, că va fi. În schimb noi, oamenii dorim cu ardoare o dovadă care să certifice că viitorul va fi și că noi vom fi acolo. Timpul viitor, sub raport abstract sigur va fi, sigur se va scurge, și dacă vom fi acolo și noi, vom asista la scurgerea lui implacabilă și vom dărui cu generozitate toate acele momente trecutului, care stă cuminte în spatele nostru și așteptă transformarea clipelor vieții noastre în istorie.

Bâjbâind prin incertitudinea viitorului, rămânem agățați într-un timp care cu siguranță are legătură cu viața noastră, timpul trecut, timpul vieții noastre „trăite”. S-a dus! Duce cu el o parte din noi (timpul vieții „trăite”), care crește cu fiecare secundă scursă. Ori timpul vieții se trăiește sau se consumă! Pentru că de multe ori nu mai punem preț pe „a trăi din plin viață în momentul prezent”, lăsând viața să se scurgă ireversibil pe lângă noi. Deoarece înrobiți de iluzia că mai avem timp, așteptăm ziua de mâine, uitând ce drama s-ar petrece în viața cel care ne iubesc, dacă nu ar apărea ziua noastră de mâine. Refuzăm să ne gândim la posibilitatea că timpul nostru ar putea fi aproape de final. Oare ce am putea face dacă am ști că nu mai avem timp! Dacă am ști că Azi este ultimul azi!

Una dintre cele mai frecvente întrebări din viața umană este: „oare cât timp mai am?” Pentru ce? Pentru rezolvarea problemelor? Și dacă problemele rămân nerezolvate, ne vom șopti în barbă „zilele viitorului meu… au trecut!

În căutarea unei rute de întoarcere spre locul de unde am plecat, spre punctul de pornire al problemelor noastre, singurele certitudini pe care le avem sunt timpul care s-a scurs și… moartea noastră! Restul rămân incertitudini. Una dintre marile incertitudini este și existența zilei de mâine în viața noastră. Și atunci, cum să nu ne grăbim? Chiar dacă Kipling ne-a spus: „de poți s-aștepți oricât, fără să-ți pierzi răbdarea”

 

Cred că aș putea aștepta la nesfârșit!!! Dacă ar depinde doar de mine. Dacă nu mi-ar sufla în ceafă… eternitatea!

Anunțuri
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Mărțișoare cu inimi, date din inimă… în primăvara inimii!!!

INIMA umană sau INIMA fiecăruia dintre noi, este organul nostru central, fără de care nu ar fi posibilă viața. Dacă spun inima mea, spun viața mea! Viața noastră este însuși viața inimii noastre. Așa că atunci când îți „pui inima pe tavă” în fața cuiva, fi pregătit ca să ți să ceară să „îți smulgi inima din piept”! Pentru că multora nu le este suficient să „le dăruiești inima”. Mulți au nevoie de sângele noastru, pentru că ego-ul le dă ghes și nu se pot liniști până când sacrificiul ritual nu este dus la îndeplinire. Cu siguranță că din cauza atâtor sacrificii, de multe ori inutile și ilogice se șubrezește sănătatea atâtor inimi umane. Din cauza nepăsării și a lipsei de unitate, dintre noi și inima noastră, a lipsei coerenței cu inima noastră, a proastelor noastre convingeri legate de invulnerabilitatea inimii noastre, din cauza nepăsării și a ignorării sfaturilor privind o viață cumpătată cu moderație în toate, ajungem să ne îmbolnăvim sau chiar să „pierdem” așa ușor inima.

De ce să fim orbi toată viața și sa nu conștientizăm că pericolele pândesc la fiecare pas? Simbolistica „sacrificiului ritual” cere inima noastră și aceasta își plânge durerea cu „lacrimi de sânge” (de unde alt model de lacrimi, când doar inima noastră este atât de plină de sânge). Înstrăinarea de inima noastră, va determina ca într-o bună zi și inima să ne întoarcă spatele. Propria noastră inimă să ne facă lucrul acesta. Oare? DE CE NU AR FACE-O? Doar inima noastră este oglinda care ne reflectă pe noi în plenitudinea trăirilor și a emoțiilor!

Cum putem fi atât de naivi încât să credem că dacă nu ne iubim cu adevărat inima, dacă nu ne respectam inima, dacă nu îi acordăm importanța locului pe care îl merită în corpul nostru, nu va veni o zi în care inima noastră va bate la ușa conștiintei noastre de multe ori inconștiente, pradă simțurilor noastre dornice de senzații tari și ne va spune: „eu îmi iau jucăriile și plec.”

Ascultând „vocea” inimii noastre vom auzi: „Nu pot bate la nesfârșit într-un corp care nu are pic de considerație pentru el. Am sperat că palpitațiile și durerile mele te vor trezi la realitate! Am sperat că freamătul meu de neliniște te va determina să iei măsuri! Am sperat că te voi însufleți și motiva! Am sperat că lăsându-mă atât de des săgetată, nu neapărat de săgeți din arcul lui Cupidon, săgeți pe care și corpul tău le-a simțit, vei începe să te gândești la un parteneriat inimă-corp, inimă-creier, nu la o înrobire a mea în fața unui creier ignorant! Am sperat că vom avea un perteneriat fericit și că voi fi „singura ta inimă” toată viața! Am sperat că durerile mele, le vei percepe și vei înțelege că mi este greu! Că eu nu pot fi simbolul vieții într-un corp căruia nu îî pasă de mine! Am sperat că vei înțelege că dacă locuiești în inima ta nu vei plăti niciodată chirie! Doar inima ta te acceptă gratis. Ca să ajungi în inima altcuiva trebuie ceva efort și ceva… „cocoșei”! Că eu inima ta, am știut întotdeanu ce vrei, doar că ție iți este frică să îți asculți intuiția și inima!.”

 

Pentru că dacă vrei să trăiești într-o eternă primăvară, trebuie să pricepi că nimeni nu este profet ca să îți spună cât de mult, poate INIMA TA, să ducă! Dacă vrei să crească flori în inima ta, trebuie să stingi vulcanul care te pârjolește. Inima ta, îți spune povestea și te trage de mânecă, adică te avertizează înainte să ajungi în fața judecății eterne!

INIMA TA, este cu un pas înaintea ta. Dacă se oprește s-ar putea să țipi degeaba STOP!!!!!. Prea puțini știu cum se pornește„o inimă oprită”.

 

Poate vei înțelege într-o zi cât de importantă este inima ta. Nu poți să o minți la nesfârșit că îi dai apa vie și de fapt tu o otăvești incet. Nu este sigur că și inima ta poate deveni imună la otrăvuri, chiar dacă i le dai „picătură cu picătură”.

Mai ales, nu uita niciodată că dacă vrei ca tu să te poți să poți trăi într-o eternă primăvară împreună cu inima ta… este cazul să înțelegi un lucru simplu.

Nu vei găsi mărțișoare cu ficați, rinichi, spline, pancrease sau alte organe! Mărțișoare cu inimi sigur vei găsi!

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

De cîte ori te-ai dat bătut… de câte ori ai renunțat!!!

Încearcă mai bine să răspunzi la întrebarea: „De câte ori în viaţa ta te-ai dat bătut, de câte ori ai renunţat?” Gândeşte-te ce ai simţit când te-ai dat bătut, când ţi-ai spus că nu vei mai face lucrul acela niciodată. Acum gândeşte-te la ceea ce ai simţit când nu ai renunţat, când ai fost perseverent şi ai mers până la capăt. Aminteşte-ţi ce senzaţii şi emoţii ai avut când nu ai renunţat. Compară cele două acţiuni şi simte diferenţa. Vei realiza că este uriaşă.

În acel moment ţi se va părea foarte uşor să alegi, vei înţelege că doar tu poţi să alegi şi să iei cea mai bună decizie. Aceea de a te da bătut, de a renunţa sau aceea de a fi perseverent, de a nu renunţa, de a obţine energie nelimitată, dar, mai ales, de a te vindeca. Şi dacă găseşti în tine şi mai ales în inima ta dorinţa să duci la bun sfârşit această acţiune, atunci fii pregătit să o termini, acum, astăzi şi aici. Dă-te bătut doar peste cadavrul tău. Nu renunţa, indiferent de câte ori ar trebui să o iei din nou de la început.

Dacă ai ales să perseverezi, să continui drumul, trebuie să fii conştient că vei întâlni o serie de obstacole, că problemele şi dificultăţile date de prejudecăţile sau de convingerile tale şi de memele negative din viaţa ta vor încerca să te frâneze. S-ar putea să te trezeşti că „ai săpat groapa într-o curte greşită”. Te vei întreba: „Ce am omis, ce nu am luat în considerare? Ce îmi creează limite?”

Înainte de toate, limitele le creăm noi datorită proastei impresii pe care o avem noi, despre noi. Plecând de la premisa că „nu ai a doua șansă să faci o primă impresie bună” ne vom gândi că nu mai ai nimic de făcut, nu mai poți corecta nimic…

Nimic mai greșit!!!

De noi, doar de noi depinde să facem totul pentru a corecta acea „primă impresie proastă”.

Totul e să nu renunțăm. să nu ne dăm bătuți!!!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

În căutarea… punctului fără de întoarcere

Smeriti sa traim… MOMENTUL PREZENT!

„Virtuți Adormite” de Dr. Dan Mircea Fărcaș

Viața este o eterna raportare la evenimente trecute, o comparație a ceea ce ni s-a întâmplat sau prin ceea ce am trecut cu… ceea ce ni s-ar fi putut întâmpla… DACĂ, „UNDEVA, CÂNDVA”… am fi făcut altfel, dacă într-un „moment anterior trecutului” am fi avut „o sclipire de genialitate” pentru a putea lua… o altă decizie, cu privire la destinul nostru.

Gândindu-ne la acest „moment anterior trecutului” nostru, moment care ar fi putut să ne schimbe destinul; încercând să îi facem o radiografiere completă, pentru a putea pătrunde pe deplin în miezul problemei spinoase a TIMPULUI, vom ajunge, după îndelungi și îndelungate „biciuiri inutile” ale creierului nostru, cu „aruncarea pe apa sâmbetei” a prețioșilor nostri neurotransmițători… la concluzia că acel moment… a fost inexistent în viața noastră! Și dacă acel moment a fost inexistent, sau cu alte cuvinte „noi nu am trecut prin acel moment”… cum puteam să ne schimbăm…

Vezi articol original 346 de cuvinte mai mult

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Singura piele naturală dintr-o mașină… e pielea șoferului!!! (și a pasagerilor)

Reprezentanții comeciali sunt cei care, cu nonșalanță, ne iau vederea „aruncându-ne praf în ochii”, încercând să ne convingă că vinilinul de pe scaune este piele naturală sau, în cel mai rau caz, este piele ecologică așa-zisă eco-friendly. Cu cine o fi prietenă? Chiar nu știu! Poate doar cu bietele animale, cărora le-a salvat pielea și cu iubitorii de animale care nu sunt nevoiți să se așeze sau să stea pe ele în timp ce conduc! Pielea asta eco-friendly cunoscută și ca piele falsă (faux leather) sau piele poliuretanică (TPU leather) sau Leatherette, sau Pleather și cu multe alte denumiri, nu prea este prietenă cu natura pentru că nu este biodegradabilă dar nici cu omul, datorită anumitor componente cu potențial toxic. Este compusă din 20% piele reciclată, 20% țesătura de bază și 60% poliuretan, fiind o alternativă la vinilin, care este total sintetic. Oricât ar vrea să fie aproape de natură, pielea asta (dacă se poate numi piele!), este totuși falsă- artificială- sintetică etc (faux leather sau Pleather – cu P de la Pa Piele Pură poate Plastic Pentru Populația Prostită!!!!!) și nu va reuși să se apropie de natură (nici măcar de cea umană!) datorită adezivilor, poliuretanului, compușilor volatili, polimerilor reziduali etc, care sunt obținuți cu ajutorul petrochimiei, polimerizării și a altor tehnologii chimice care, dacă stai și te gândești bine, nu prea sunt prietenoase cu mediul dar nici cu omul. În schimb așa cum spuneam mai sus, este animal-friendly, deoarece nu ia pielea de pe bietele viețuitoare. Cât de prietenă este pielea ecologică, Pleather, pielea poliuretanică etc, cu omul, rămâne de văzut; pentru că pe unii dintre noi „ne ustură pielea” după contactul cu ea iar alergiile cutanate și dermatitele de contact (dacă vreți vă arăt poze!!!) ca să nu vorbim despre simptomatologia neurologică sau respiratorie, stau vie mărturie a contactului direct dintre om și industria pielii (sintetice, bineînțeles!). Dar, făcând filozofia pielii sintetice, mă abat de la esența acestui articol, care în esență vizează un component esențial al autoturismelor și anume tapițeria sau interiorul mașinii. Cu alte cuvinte, structurile care vin în contact nemijlocit cu corpul uman. Pe mine mă interesează ca pielea asta ecologică, artificială, Pleather, faux leather (are o mulțime de nume) etc… să fie prietenă cu mine înainte de toate și să nu mă înjunghie cu un cuțit ascuns, ca în balada Toma Alimoș!!! Poate dacă cuțitul ar fi la vedere sau aș bănui existența lui, aș putea să îmi iau măsuri de precauție!

Vinilinul alias PVC (policlorura de vinil) este unul din marii dușmani ai mediului și „unul dintre cele mai toxice mase plastice de pe planetă” care amenință sănătatea omului – consumator și a mediului, fiind și o importantă sursă de dioxină, ftalații (ftalații sunt printre cele mai neurotoxice substanțe cunoscute) și plumb (puternic neurotoxic) printre altele. El este folosit din abundență la tapițarea interioarelor mașinilor sau mai corect, este materialul de bază din tapițeriile auto (numită și interior auto!!!) și unul dintre materialele de bază ale industriei construcțiilor de mașini. Vinilinul sare degrabă în ajutorul constructorilor auto, care se gândesc la ecologie cât se gândește și bunicul meu (nota mea – E mort!), datorită prețului mai redus față de pielea naturală, a proprietăților elastice și de modelare superioare pielii. Între noi fie vorba, vinilinul este interzis în 14 țări și în Uniunea Europeană datorită… ia ghiciți, că nu e greu… așa e! – datorită toxicității lui(!!!); dar noi continuăm să bem apă și sucuri din Pet-uri din PVC ca și când am avea o sănătate eternă de care nu prea trebuie să ne îngrijim!….. Despre cât de toxice sunt interioarele auto sau tapițeria auto – care nu se rezumă doar la scaune și banchetă, aceasta incluzând și capitonajul ușilor, planșa de bord, tavan, cotiere etc – stau mărturie abundența de articole pe această temă („How toxic is your nev car”, „Sick car syndrome”, etc). Iar dacă la urcarea în mașina, veți avea senzația olfactivă de perdea de duș nouă sau de plastic amestecat cu cauciuc.. este cât se poate de clar cât de adevărată și de naturală este pielea cu care este tapițat autoturismul dvs!

S-ar putea ca acest preambul să vi se pară lipsit de sens dar am vrut să vă sensibilizez asupra demersului meu și să înțelegeți de ce atâta „supărare” pe mine!

Este cât se poate de clar că una dintre practicile comerciale înșelătoare folosite de dealerii auto, foarte rar sancționată de autorități – deși sub raport juridic infracțiunea de înșelăciune se pedepsește – este aceea de a prezenta vinilinul drept piele naturală. Că, doar prea puțini clienți știu să deosebească pielea naturală de cea sintetică sau artificială, care mai nou a fost botezată ecologică (eco-friendly) sau și mai pompos piele poliuretanică (TPU leather). Subliniez faptul că această piele ecologică sau artificială, deși pare prietenoasă cu natura, nu este atât de prietenoasă cu omul, multitudinea de studii efectuate și de articole care au apărut în ultima vreme dovedind potențialul toxic dar mai ales neurotoxic a unor compuși de bază din structura pielii ecologice.

Merită subliniat faptul că este evidentă intenția clară a dealerilor auto de a induce în eroare clienții (vezi mai încolo!), aceștia recurgând la diverse tertipuri, amplasând fără remușcări la loc de cinste inscripția „interior piele” fără alte precizare, nici măcar o notă de subsol. Din textul „tapițerie piele” sau „interior piele” se înțelege sub raport lingvistic „piele naturală” (conform DEX – Pielea – este învelișul exterior al  corpului, sau este țesutul care acoperă corpul animalelor, sau „Țesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate”). Dacă aveți impresia că vreun model de mașină din clasa accesibilă, adică sub 40000 – 50000 de Euro , indiferent de la ce producător vine aceasta, are tapițeria din piele naturală, doar pentru că așa spune configuratorul on line sau vânzătorul din reprezentanță, greșiți! Prea puțini sunt dealerii auto care procedează corect și folosesc termenul de „interior cu accente de piele” recomandat de Protecția Consumatorului, tocmai pentru a nu induce în eroare cumpărătorul – consumator. Adevărul este că prea puțini sunt constructorii auto care mai folosesc pielea naturală (de unde atâta piele???) și asta în special doar la diviziile de lux. Numai una din 10 mașini care sunt cumpărate cu interior de piele are de fapt piele naturală. Restul? Problema este că… mașinile nu prea au piele. Nimic mai simplu: acum pielea este în totalitate artificială. Iar acest lucru este un fapt real, de care se poate convinge oricine. Mai nou, dealerii au făcut din vinilin sinonim cu pielea naturală. Ceea ce este greșit și deloc corect fața de clienți.

Problema este că atunci când comanzi un automobil cu tapițerie din piele naturală, vei constata cu tristețe că așteptările nu ți-au adus decât dezamăgiri, pentru că pielea nu este… tocmai naturală. Ar fi foarte bine să știe cumpărătorul că acum pielea este în totalitate artificială. Asta cu foarte mici excepții!!!!! Iar știrea bombă „nespusă și neștiută”, ținută bine ascunsă este că… nu prea sunt mașini sub 50000 de Euro, care să aibă tapițeria din piele naturală!!!

Nu uita că… dacă îți cumperi o mașină „normală” cu „tapițerie de piele”, poți să fii sigur că nu vei avea piele naturală în habitaclu… în afară de cea de pe tine!!!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Dacă ai „pielea groasă”, te poți simți confortabil atunci când… ești „ud până la piele”?

Notă!

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!!!

Totul este bine și frumos până în momentul în care „împielițatul” de reprezentant comercial sau agentul de vânzări, nimic altceva decât „un lup îmbrăcat în piele de oaie”, ca să nu se vadă că are „pielea obrazului tăbăcită”, reușește să „intre sub pielea” clientului făcându‑l pe acesta să „nu își mai încapă în piele” de bucurie, convingându-l că face una dintre cele mai bune afaceri din viață, cumpărând mașina, pe care dealerul dorește să o vândă (știe el de ce!), la un preț special „croit pentru pielea” și buzunarul clientului. Odată tranzacția încheiată, cumpărătorul este lăsat „în pielea goală” și cu buzele umflate, în unele cazuri chiar „cu pielea luată până la os” și nu pentru a tapița interiorul mașinii cu piele naturală (că nu prea se mai foloșeste!), ci doar pentru a-i arăta clientului cât de puternic este și se simte importatorul auto, pentru care „pielea clientului” nu valorează, nici măcar cât o ceapă degerată.

Abia după ce a simțit această umilință „pe pielea lui”, cumpărătorului îi va fi foarte clar „ce le poate pielea” dealerilor auto, care vând cu nonșalanță „pielea ursului din pădure”. El nu trebuie să aștepte să i se „încingă pielea” de nervi, datorită timpului irosit din cauza discuțiilor inutile cu dealerul, care par a se prelungi la nesfârșit Dacă cumpărătorul riscă și „își pune pielea la saramură”, dacă el mobilizează și pornește la luptă chiar cu riscul de a rămâne „doar cu pielea de pe el”, sau dacă e dispus chiar să „își vândă pielea de pe el” asumîndu-și orice risc, el poate să îi arate dar, mai ales, îi poate demonstra importatorului auto că dacă „este gros la piele”, poate „simți pe propria lui piele” ce se poate întâmpla, și că poate fi „vai de pielea lui” dacă clientul supărat a hotărât să „își vândă foarte scump pielea.”

Într-adevăr „numai pielea clientului” știe cât îl doare că a fost luat de fraier și „cât poate răbda în piele” mâncărimile pe care i le produce pielea falsă, sau așa-zisa piele ecologică, de pe scaunele mașinii, vândută drept piele naturală.

Se întâmplă asta pentru că cei care i-au vândut mașina nici măcar nu se gândesc să se transpună în „pielea clientului”, deoarece agenții de vânzări „nu își mai încap în piele” de bucurie că au găsit un nou fraier. Pentru că „îi cam mănâncă pielea” și fac pe grozavii cu clientul. Sau doresc să lase impresia că „nu își tem pielea” de nimeni și de nimic, sperând să „i se facă pielea de găină” cumpărătorului la vederea faptului că dealerul auto se crede mai presus de lege, pe care își permită să o încalce cu nonșalanță!!!

Morala este cât se poate de clară : „Cînd ești „gros la piele” și ai „pielea de drac” nimeni nu va „râvni la pielea ta”, nici măcar „pieile roșii”, din cauza faptului că „atunci când ai pielea groasă” aceasta se vede, fără să fie nevoie „să te îmbraci în piele de vulpe” pentru că oricât te‑ai chinui „pielea ta nu face doi bani” și nu valorează nici cât o ceapă degerată, datorită…. proastei calități!!!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Toyota RAV4 Hybrid Luxury – un SUV pseudo 4 x 4 (nici măcar, nu are siglă AWD), foarte însetat, care face mult zgomot… pentru mulți bani!!!

 

Motto: „Dacă Toyota România nu are grijă de clientii ei fideli și nu ține cont de nevoile lor, altcineva cu siguranță va avea grijă de ei! Concurența abia așteaptă!”

Zilele trecute am depășit cifra de 20000 km făcuți, la bordul unui RAV 4 Hybrid 4×4, echipare Luxury, în aproape 10 luni (autoturismul a fost cumpărat în 9 august 2016). Așa că, plecând de la premisa că am petrecut suficient de mult timp la volanul ei sau în interiorul ei pentru a-mi putea forma imaginea reală despre ceea ce este cu adevărat Toyota RAV4 Hybrid m-am hotărât să scriu un rewiev detaliat. Ideea acestui rewiew a venit după ce un amic, care are în posesie o reprezentanță auto, auzind că am reușit la volanul unui BMW X4 2,0 X-drive, să fac față cu brio traseului (nota mea! – extrem de dificil) Exclusive BMW X-drive Experience, cunoscând și pasiunea mea pentru litere, mi-a oferit o mașină pentru test pentru ca ulterior să scriu un rewiew despre mașina respectivă pe care să îl atașeze ofertei comerciale.

Exercițiul meu literar privind editorialele nu este la prima încercare, având în palmares câteva zeci de editoriale, majoritatea în reviste medicale. În ceea ce privește rewiew‑urile auto, încep cu un editorial (cei drept mai aparte!) despre propria mașină. Este un editorial care nu ridică în slăvi mașina, despre care m-am hotărât să îi punctez principalele neajunsuri, sau mai corect principale dezamăgiri pe are le am vis-a-vis de această mașină, cauzate de furnizarea de către dealer a unor informații eronate sau insuficiente cu privire la autoturism. Aceste informații pe care le-am luat drept adevărate m-au făcut să optez pentru acest model, în condițiile în care a fost una dintre primele comenzi din Romania, și chiar mai mult comanda a fost făcută fără ca eu să văd mașina, care nu era încă în showroom. Greșeala mea a fost că am luat drept adevărate cuvintele dealerului, bazându-mă pe relația foarte bună, de peste 10 ani, pe care o aveam la acel moment cu Toyota Romania.

Poate nu strică ca înainte de a lua la disecat mașina să vă spun câteva cuvinte despre modul cum am ajuns să achiziționez sau mai corect, cum mi-a fost vândut, acest RAV4 Hybrid Luxury „așa zis” 4 x 4 (veți vedea mai încolo de ce „așa zis”!), în condițiile în care eu doream să cumpăr un veritabil 4 x 4. Dacă exclud faptul că am așteptat 7 luni cu 2 reeșalonări ale termenului (de parcă suntem în vremea comunismului când așteptam cu anii la o amărâta de Dacie), ca să mi se livreze „noul etalon în clasa SUV compactă” adica Toyota RAV4 Hybrid, după livrarea acesteia m-am trezit în fata unor probleme cat China de mari!

Deși Toyota România a încercat să îmi dea niște compensări pentru întârzierea livrării, acestea au fost pur și simplu simbolice și exceptând-o pe prima care a venit spontan da la Toyota Romania, toate celelalte beneficii le-am obținut cu un mare consum nervos și de mult timp prețios. Ba mai mult am făcut niște crize hipertensive însoțite de dureri anginoase. Spun simbolice pentru că pierderile subsemnatului datorită nerespectării termenului au fost de câteva ori mai mari decât beneficiile obținute. În primul rând mi-am ratat deplasarea la o clinică din Germania pentru reevaluarea stării sănătății mele, subsemnatul plătind în avans o parte a onorariului, bani pe care nu i-am mai recuperat.

După cum spuneam mai sus cea mai mare pierdere este însă prejudiciul de agrement apărut ca urmare a nepăsării angajaților Toyota România, concretizat prin timp pierdut în service și la birou scriind notificări către Toyota România, care de la bun început a refuzat orice dialog, delegându-și avocatul să îi reprezinte, de parcă eu aș fi invocat probleme juridice. Poate de aceea multe din întrebările pe care eu le-am adresat celor de la Toyota Romania au rămas fără răspuns. Dar despre această poveste puțin mai târziu când voi aborda problema atitudinii Toyota Romania viv-a-vis de satisfacția clientului.

Dacă tot am vorbit de prejudiciul de agrement, una dintre infracțiunile cel mai des constatate în relațiile comerciale, apare pentru că de obicei comerciantul încearcă să păcălească clientul, deoarece asupra multora dintre noi „mirajul pieței auto” din România exercită o atracție, de multe ori irezistibilă. Spun miraj pentru că ceea ce se întâmplă pe piața autoturismelor noi din România, depășește de multe ori orice imaginație. Imaginea mașinii pe care reprezentantul comercial al dealerului auto (agentul de vânzări), dorește să o vândă (pentru că prea puțin îi pasă acestuia de ce mașină vrei tu să cumperi – vezi mai încolo) este descrisă cu cuvinte frumos meșteșugite de către agent, ca o veritabilă „Fata Morgana”, care să te atragă ca un magnet spre portofel, la fel cum un călător prin deșert este atras spre o oază ispititoare care ulterior se va dovedi a fi doar o dună de nisip, la fel ca toate dunele din aridul deșert. Totul este lustruit și ceruit ca să ia ochii clientului iar prezentarea mașinii trebuie să ia mințile clientului, făcându-l să își piardă uzul rațiunii, ca să scoată rapid bănuțul. Doar asta e pâinea agentului comercial!

În Romania visele de proprietar al unei mașini noi, în concordanță cu dorințele noastre, „sunt dirijate” de către reprezentanții comerciali, care deservind interesele Importatorului (nota mea! – Toyota Romania), uită foarte repede – că de fapt noi, consumatorii de rând, suntem cei care printr-un efort de multe ori deloc de neglijat, prin comanda pe care o facem, îi asigurăm dealerului auto și angajaților lui, pâinea cea de toate zilele.

Tehnica de abordare dar mai ales de învăluire a clientului de către reprezentanții comerciali ai dealerilor auto este atât de bine pusă la punct și perfecționată (aceștia fiind „școliți” în acest sens), încât atunci când stai în fața unui agent de vânzări care îți vorbește despre un autoturism asupra căruia ai zăbovit preț de câteva secunde, acesta te va face, prin impresia dar mai ales imaginea pe care ți-o creează mental despre mașină, să crezi că acea mașină este singurul lucru care îți mai lipsește, că doar achiziționând acea mașină faci afacerea vieții tale și că de fapt aceea mașină este lucrul care îți va schimba viața. Ca să fim cât se poate de clari, „doar achiziționând mașina pe care el vrea să ți-o vândă (știe el de ce) faci afacerea vieții, nu cumpărând mașina pe care o doreai când ai intrat în showroom! De parcă iar păsa cuiva de ceea ce vrei să cumperi tu, contează doar ceea ce AU și TREBUIE să vândă!!!

Într-adevăr de multe ori o mașină nouă îți schimbă viața, în bine sau în rău, asta în funcție de cât de mare este diferența dintre imaginea pe care ți-ai creat-o în mintea ta și imaginea reală a mașinii atunci când te urci în ea. Această diferență este cu atât mai mare cu cât timpul de așteptare este mai lung (eu de exemplu am așteptat vreo 7 luni pentru așa-zisul „nou reper în clasa SUV –urilor compacte” – Toyota RAV4 Hybrid Luxury, în realitate nimic altceva decât un SUV foarte însetat și care face mult zgomot pentru…mulți bani!) și cu cât de repede constați că unele lucruri care ți s-au spus despre mașină… SUNT TOTAL NEADEVĂRATE.

Iar apoi, când crunta dezamagire datorate lipsei de comunicare din partea vânzătorului te lovește în plin, când bați la uși care ți se închid în nas, deși dreptatea e de partea ta, ajungi să îți spui: „Cât de ușor au uitat cei de la Toyota Romania de satisfacția clientului”. Și asta pentru că reprezentanții comerciali știu că românii nu prea citesc legile, neștiind cât de multe drepturi au. Din păcate asta este purul adevăr și mai adevărat decât atât, este realitatea că și atunci când au dreptate oamenii nu pornesc la război, de frică că se luptă cu „morile de vânt” și că demersul lor este sortit eșecului din start, preferând să stea și să fluiere a pagubă, în loc să înceapă demersurile absolut legale de tragere la răspundere a comerciantului, pe baza multiplelor prevederi legale care reglementează relațiile comerciale. Veți sesiza pe alocuri în acest articol și în următoarele, unele dintre tertipurile folosite de Toyota România pentru a-și păcăli clienții, vânzându-le iluzii. Lângă care frumos împăturită (ca mostră), stă „pielea ursului din pădure.”

Unul dintre primele aspecte pe care le punctez este faptul că subsemnatul – în calitate de „client vechi și fidel mărcii, care și-a dovedit încrederea în compania Toyota”, conform unei declarații făcute în martie 2010, de către oficialii reprezentanței din Romania – client care a cumpărat 5 mașini în ultimii 10 ani, mulțumit de buna colaborare avută cu Toyota dar mai ales foarte mulțumit de cele trei autoturisme Toyota Avensis pe care le-am avut, ultima un model Elegance 2009 (care nu mi-a provocat nicio nemulțumire), constrâns (aspectul cel mai important!!!) din cauza unei probleme de sănătate (o problemă majoră – subsemnatul fiind diagnosticat de 27 de ani cu boala Parkinson – deci o persoană cu nevoi speciale) – aspect care dă o nota de atenție sporită la alegerea unui nou autoturism, având în vedere necesitatea unor dotari atent alese, am decis să fac un upgrade și să achiziționez un autoturism cu poziția de conducere mai înaltă.

Plecând de la premisa că: „este bine ca atunci când luăm o decizie, sau când suntem puşi în faţa situaţiei de a face o alegere, să ne gândim doar la opţiunea cea mai importantă (nota mea – o mașină care să fie în concordanță cu nevoile mele speciale) fără a mai analiza şi celelalte posibilităţi (nota mea – ofertele concurenței), în momentul în care am fost pus în fața situației de a decide achiziționarea unui autoturism care să îndeplinească aceste condiții, am luat în considerare Toyota ca primă opțiune.

Așa că am hotărât să trec de la un Avensis Elegance în care m-am simțit premium, la un autoturism cu dotări suplimentare de siguranță (absolut necesare subsemnatului, datorită dizabilității motorii) și cu un confort superior, opțiunea fiind un RAV4, cu nivel de echipare Luxury. Din păcate dictonul: „socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg”, s-a dovedit a fi perfect real, iar achiziția făcută, sau mai corect mașina care mi-a fost vândută (veți vedea de ce spun asta!), un RAV4 Hybrid –Luxury 4×4, care după datele prezentate pe hârtie, părea cea mai bună și economică opțiune în condițiile unui trafic urban preponderent (așa după cum mi-a fost prezentată mașina), s-a dovedit a fi o dezamăgire. Inițial optasem pentru un RAV4 Executive, generația anterioară la un preț foarte atrăgător, sau un RAV4 Luxury 2,0 automatic (neapărat pe benzină și obligatoriu 4 x 4) dar, sedus de cifrele unui consum urban uimitor de mic și de argumentele dealerului, am optat pentru un RAV4 Hybrid 4 x 4!!!.

În data de 9 august 2016, am intrat în posesia mult doritului și mult așteptatului RAV4 Hybrid. Bucuria a fost de scurtă durată pentru că în scurt timp am constatat lipsa unor repere pe autoturismul livrat, deci neconformități la autoturismul livrat.

Unul dintre primele aspecte care mi-au dat de gândit a fost lipsa plăcuței cu inscripția AWD de pe hayon. Că doar eu cumpărasem un 4 x 4. Lipsea pentru că… într-adevăr nu este un AWD sau un 4 x 4 veritabil, fiind de fapt un pseudo 4 x 4, a cărui axe motoare sunt antrenate din surse diferite, fața beneficiind de tracțiunea motorului termic pe benzină și a unui motor electric de 143 CP prin intermediul unei cutii de viteze cu variație continuă (CVT‑i), care, așa cum spuneam, antrenează exclusiv puntea față. În timp ce spatele este antrenat dintr-un alt motor electric, fără ca cele 2 punți să aibă vre0 legătură între ele, realizând așa numitul Electronic On-Demand AWD, sau AWD inteligent, adică intră în acțiune atunci când țara…scuze, aderența precară o cere. Adică roțile, sau mai corect cele 2 punți, față respectiv spate, nu sunt antrenate de către aceeași sursă motrice, adică motorul termic cum este în cazul tracțiunii integrale, la care un 4 x 4 veritabil mai adaugă și niște diferențiale care îmbunătățesc tracțiunea. După cum spuneam acest pseudo 4 x 4 are puntea spate antrenată de un motor electric de 68 CP, care intră în funcție atunci când computerul depistează probleme cu tracțiunea.

Este firesc să te întrebi: „Cu un AWD On-Demand (la cerere), ce fac în off road? și „Nu se bat cap în cap conceptul RAV4 cu sistemul AWD on demand?. La ce bun să te mai cheme RAV4 adică Recreational Activity Vehicle 4 (adică 4 roți motrice), când singura ieșire sigură de pe asfalt este pe pajiștea din spatele blocului, sau la picnicul de 1 mai și alte sărbători? Asta cu condiția să te trezești mai târziu și să nu prinzi loc la grătarele de lângă parcare!

Fără a fi un 4 x 4 autentic totuși RAV4 Hybrid 4 x 4 se descurcă destul de bine pe asfalt în diverse condiții de aderență, cu condiția ca mașina să nu fie bruscată. Nota bene! –sistemele de asistare funcționează prompt, conferindu-ți senzatia de siguranță dovedind că și în lipsa unei tracțiuni autentice 4 x 4, mașina este greu de scos de pe traiectorie și de pe șosea.

Am aflat această informație esențială mult mai târziu, de pe bloguri și forumuri, deși fiind un model nou pe piață este firesc ca agentul comercial să informeze compărăratorul în detaliu, inclusiv despre modul de conducere al autoturismului hibrid (puțin diferit de modul de conducere clasic).

Un alt neajuns al mașinii este lipsa de concordanță între unele dotarile cuprinse în manualul de prezentare și automobilul livrat propriu-zis, cum ar fi Sistemele de:

  1. „Iluminare acces portieră (door iluminated entry system)” și
  2. „Iluminare ambientală ușă (door courtesy lamp)”,

accesorii absente de pe autoturismele livrate (nu sunt singurul care a sesizat această lipsa) dar cuprinse și regăsite în oferta de pe site-ul Toyota, la capitolul Dotări interioare, cu denumirea de „Iluminare acces portieră (door iluminated entry system)” și în catalogul de prezentare al autoturismului la pagina 45, cu denumirea de „Iluminare ambientală ușă (door courtesy lamp)”. Așa că, dacă sperați să nu dați în baltă sau în vreo surpriză parfumată la coborârea din mașină, pe întuneric, vă salvează doar o lămpiță de miner în frunte sau o lanternă. Inexplicabil și inimaginabil pentru dotarea Luxury???!!! Până și mașinile de clasă inferioară sunt dotate cu acest accesoriu vital, uitat se pare de constructorul nr 1 mondial. Sau poate s-au gândit să facă economii?! Mai tragic de atât poate să fie dramatica situație când șoferul deschide sau lasă ușa deschisă pe întuneric, când neiluminata ușă nu este sesizată de cei din spate. Restul e ușor de imaginat…!

Doar că pe mine mă încearcă o amară deziluzie când mă gândesc la faptul că reprezentanții Toyota Romania au recunoscut ca lipsesc anumite accesorii și s-au angajat să le monteze cândva. Când… nu știu!? Pentru că acum neagă povestea ca să nu creeze un precedent, uitând cât de simplu și prietenește se putea rezolva această problemă!!! Până la urmă este doar vorba de respectarea filozofiei Toyota, acum călcată în picioare de reprezentanții Toyota Romania prin neonorarea promisiunii făcute!

Urmează:

Episodul 2

Toyota RAV4 Hybrid Luxury – un SUV cu „accente de piele”… într-un interior de nivel popular… fără nici o senzație luxury!!!

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu