Singura piele naturală dintr-o mașină… e pielea șoferului!!! (și a pasagerilor)

Reprezentanții comeciali sunt cei care, cu nonșalanță, ne iau vederea „aruncându-ne praf în ochii”, încercând să ne convingă că vinilinul de pe scaune este piele naturală sau, în cel mai rau caz, este piele ecologică așa-zisă eco-friendly. Cu cine o fi prietenă? Chiar nu știu! Poate doar cu bietele animale, cărora le-a salvat pielea și cu iubitorii de animale care nu sunt nevoiți să se așeze sau să stea pe ele în timp ce conduc! Pielea asta eco-friendly cunoscută și ca piele falsă (faux leather) sau piele poliuretanică (TPU leather) sau Leatherette, sau Pleather și cu multe alte denumiri, nu prea este prietenă cu natura pentru că nu este biodegradabilă dar nici cu omul, datorită anumitor componente cu potențial toxic. Este compusă din 20% piele reciclată, 20% țesătura de bază și 60% poliuretan, fiind o alternativă la vinilin, care este total sintetic. Oricât ar vrea să fie aproape de natură, pielea asta (dacă se poate numi piele!), este totuși falsă- artificială- sintetică etc (faux leather sau Pleather – cu P de la Pa Piele Pură poate Plastic Pentru Populația Prostită!!!!!) și nu va reuși să se apropie de natură (nici măcar de cea umană!) datorită adezivilor, poliuretanului, compușilor volatili, polimerilor reziduali etc, care sunt obținuți cu ajutorul petrochimiei, polimerizării și a altor tehnologii chimice care, dacă stai și te gândești bine, nu prea sunt prietenoase cu mediul dar nici cu omul. În schimb așa cum spuneam mai sus, este animal-friendly, deoarece nu ia pielea de pe bietele viețuitoare. Cât de prietenă este pielea ecologică, Pleather, pielea poliuretanică etc, cu omul, rămâne de văzut; pentru că pe unii dintre noi „ne ustură pielea” după contactul cu ea iar alergiile cutanate și dermatitele de contact (dacă vreți vă arăt poze!!!) ca să nu vorbim despre simptomatologia neurologică sau respiratorie, stau vie mărturie a contactului direct dintre om și industria pielii (sintetice, bineînțeles!). Dar, făcând filozofia pielii sintetice, mă abat de la esența acestui articol, care în esență vizează un component esențial al autoturismelor și anume tapițeria sau interiorul mașinii. Cu alte cuvinte, structurile care vin în contact nemijlocit cu corpul uman. Pe mine mă interesează ca pielea asta ecologică, artificială, Pleather, faux leather (are o mulțime de nume) etc… să fie prietenă cu mine înainte de toate și să nu mă înjunghie cu un cuțit ascuns, ca în balada Toma Alimoș!!! Poate dacă cuțitul ar fi la vedere sau aș bănui existența lui, aș putea să îmi iau măsuri de precauție!

Vinilinul alias PVC (policlorura de vinil) este unul din marii dușmani ai mediului și „unul dintre cele mai toxice mase plastice de pe planetă” care amenință sănătatea omului – consumator și a mediului, fiind și o importantă sursă de dioxină, ftalații (ftalații sunt printre cele mai neurotoxice substanțe cunoscute) și plumb (puternic neurotoxic) printre altele. El este folosit din abundență la tapițarea interioarelor mașinilor sau mai corect, este materialul de bază din tapițeriile auto (numită și interior auto!!!) și unul dintre materialele de bază ale industriei construcțiilor de mașini. Vinilinul sare degrabă în ajutorul constructorilor auto, care se gândesc la ecologie cât se gândește și bunicul meu (nota mea – E mort!), datorită prețului mai redus față de pielea naturală, a proprietăților elastice și de modelare superioare pielii. Între noi fie vorba, vinilinul este interzis în 14 țări și în Uniunea Europeană datorită… ia ghiciți, că nu e greu… așa e! – datorită toxicității lui(!!!); dar noi continuăm să bem apă și sucuri din Pet-uri din PVC ca și când am avea o sănătate eternă de care nu prea trebuie să ne îngrijim!….. Despre cât de toxice sunt interioarele auto sau tapițeria auto – care nu se rezumă doar la scaune și banchetă, aceasta incluzând și capitonajul ușilor, planșa de bord, tavan, cotiere etc – stau mărturie abundența de articole pe această temă („How toxic is your nev car”, „Sick car syndrome”, etc). Iar dacă la urcarea în mașina, veți avea senzația olfactivă de perdea de duș nouă sau de plastic amestecat cu cauciuc.. este cât se poate de clar cât de adevărată și de naturală este pielea cu care este tapițat autoturismul dvs!

S-ar putea ca acest preambul să vi se pară lipsit de sens dar am vrut să vă sensibilizez asupra demersului meu și să înțelegeți de ce atâta „supărare” pe mine!

Este cât se poate de clar că una dintre practicile comerciale înșelătoare folosite de dealerii auto, foarte rar sancționată de autorități – deși sub raport juridic infracțiunea de înșelăciune se pedepsește – este aceea de a prezenta vinilinul drept piele naturală. Că, doar prea puțini clienți știu să deosebească pielea naturală de cea sintetică sau artificială, care mai nou a fost botezată ecologică (eco-friendly) sau și mai pompos piele poliuretanică (TPU leather). Subliniez faptul că această piele ecologică sau artificială, deși pare prietenoasă cu natura, nu este atât de prietenoasă cu omul, multitudinea de studii efectuate și de articole care au apărut în ultima vreme dovedind potențialul toxic dar mai ales neurotoxic a unor compuși de bază din structura pielii ecologice.

Merită subliniat faptul că este evidentă intenția clară a dealerilor auto de a induce în eroare clienții (vezi mai încolo!), aceștia recurgând la diverse tertipuri, amplasând fără remușcări la loc de cinste inscripția „interior piele” fără alte precizare, nici măcar o notă de subsol. Din textul „tapițerie piele” sau „interior piele” se înțelege sub raport lingvistic „piele naturală” (conform DEX – Pielea – este învelișul exterior al  corpului, sau este țesutul care acoperă corpul animalelor, sau „Țesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate”). Dacă aveți impresia că vreun model de mașină din clasa accesibilă, adică sub 40000 – 50000 de Euro , indiferent de la ce producător vine aceasta, are tapițeria din piele naturală, doar pentru că așa spune configuratorul on line sau vânzătorul din reprezentanță, greșiți! Prea puțini sunt dealerii auto care procedează corect și folosesc termenul de „interior cu accente de piele” recomandat de Protecția Consumatorului, tocmai pentru a nu induce în eroare cumpărătorul – consumator. Adevărul este că prea puțini sunt constructorii auto care mai folosesc pielea naturală (de unde atâta piele???) și asta în special doar la diviziile de lux. Numai una din 10 mașini care sunt cumpărate cu interior de piele are de fapt piele naturală. Restul? Problema este că… mașinile nu prea au piele. Nimic mai simplu: acum pielea este în totalitate artificială. Iar acest lucru este un fapt real, de care se poate convinge oricine. Mai nou, dealerii au făcut din vinilin sinonim cu pielea naturală. Ceea ce este greșit și deloc corect fața de clienți.

Problema este că atunci când comanzi un automobil cu tapițerie din piele naturală, vei constata cu tristețe că așteptările nu ți-au adus decât dezamăgiri, pentru că pielea nu este… tocmai naturală. Ar fi foarte bine să știe cumpărătorul că acum pielea este în totalitate artificială. Asta cu foarte mici excepții!!!!! Iar știrea bombă „nespusă și neștiută”, ținută bine ascunsă este că… nu prea sunt mașini sub 50000 de Euro, care să aibă tapițeria din piele naturală!!!

Nu uita că… dacă îți cumperi o mașină „normală” cu „tapițerie de piele”, poți să fii sigur că nu vei avea piele naturală în habitaclu… în afară de cea de pe tine!!!

Anunțuri
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Dacă ai „pielea groasă”, te poți simți confortabil atunci când… ești „ud până la piele”?

Notă!

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!!!

Totul este bine și frumos până în momentul în care „împielițatul” de reprezentant comercial sau agentul de vânzări, nimic altceva decât „un lup îmbrăcat în piele de oaie”, ca să nu se vadă că are „pielea obrazului tăbăcită”, reușește să „intre sub pielea” clientului făcându‑l pe acesta să „nu își mai încapă în piele” de bucurie, convingându-l că face una dintre cele mai bune afaceri din viață, cumpărând mașina, pe care dealerul dorește să o vândă (știe el de ce!), la un preț special „croit pentru pielea” și buzunarul clientului. Odată tranzacția încheiată, cumpărătorul este lăsat „în pielea goală” și cu buzele umflate, în unele cazuri chiar „cu pielea luată până la os” și nu pentru a tapița interiorul mașinii cu piele naturală (că nu prea se mai foloșeste!), ci doar pentru a-i arăta clientului cât de puternic este și se simte importatorul auto, pentru care „pielea clientului” nu valorează, nici măcar cât o ceapă degerată.

Abia după ce a simțit această umilință „pe pielea lui”, cumpărătorului îi va fi foarte clar „ce le poate pielea” dealerilor auto, care vând cu nonșalanță „pielea ursului din pădure”. El nu trebuie să aștepte să i se „încingă pielea” de nervi, datorită timpului irosit din cauza discuțiilor inutile cu dealerul, care par a se prelungi la nesfârșit Dacă cumpărătorul riscă și „își pune pielea la saramură”, dacă el mobilizează și pornește la luptă chiar cu riscul de a rămâne „doar cu pielea de pe el”, sau dacă e dispus chiar să „își vândă pielea de pe el” asumîndu-și orice risc, el poate să îi arate dar, mai ales, îi poate demonstra importatorului auto că dacă „este gros la piele”, poate „simți pe propria lui piele” ce se poate întâmpla, și că poate fi „vai de pielea lui” dacă clientul supărat a hotărât să „își vândă foarte scump pielea.”

Într-adevăr „numai pielea clientului” știe cât îl doare că a fost luat de fraier și „cât poate răbda în piele” mâncărimile pe care i le produce pielea falsă, sau așa-zisa piele ecologică, de pe scaunele mașinii, vândută drept piele naturală.

Se întâmplă asta pentru că cei care i-au vândut mașina nici măcar nu se gândesc să se transpună în „pielea clientului”, deoarece agenții de vânzări „nu își mai încap în piele” de bucurie că au găsit un nou fraier. Pentru că „îi cam mănâncă pielea” și fac pe grozavii cu clientul. Sau doresc să lase impresia că „nu își tem pielea” de nimeni și de nimic, sperând să „i se facă pielea de găină” cumpărătorului la vederea faptului că dealerul auto se crede mai presus de lege, pe care își permită să o încalce cu nonșalanță!!!

Morala este cât se poate de clară : „Cînd ești „gros la piele” și ai „pielea de drac” nimeni nu va „râvni la pielea ta”, nici măcar „pieile roșii”, din cauza faptului că „atunci când ai pielea groasă” aceasta se vede, fără să fie nevoie „să te îmbraci în piele de vulpe” pentru că oricât te‑ai chinui „pielea ta nu face doi bani” și nu valorează nici cât o ceapă degerată, datorită…. proastei calități!!!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Toyota RAV4 Hybrid Luxury – un SUV pseudo 4 x 4 (nici măcar, nu are siglă AWD), foarte însetat, care face mult zgomot… pentru mulți bani!!!

 

Motto: „Dacă Toyota România nu are grijă de clientii ei fideli și nu ține cont de nevoile lor, altcineva cu siguranță va avea grijă de ei! Concurența abia așteaptă!”

Zilele trecute am depășit cifra de 20000 km făcuți, la bordul unui RAV 4 Hybrid 4×4, echipare Luxury, în aproape 10 luni (autoturismul a fost cumpărat în 9 august 2016). Așa că, plecând de la premisa că am petrecut suficient de mult timp la volanul ei sau în interiorul ei pentru a-mi putea forma imaginea reală despre ceea ce este cu adevărat Toyota RAV4 Hybrid m-am hotărât să scriu un rewiev detaliat. Ideea acestui rewiew a venit după ce un amic, care are în posesie o reprezentanță auto, auzind că am reușit la volanul unui BMW X4 2,0 X-drive, să fac față cu brio traseului (nota mea! – extrem de dificil) Exclusive BMW X-drive Experience, cunoscând și pasiunea mea pentru litere, mi-a oferit o mașină pentru test pentru ca ulterior să scriu un rewiew despre mașina respectivă pe care să îl atașeze ofertei comerciale.

Exercițiul meu literar privind editorialele nu este la prima încercare, având în palmares câteva zeci de editoriale, majoritatea în reviste medicale. În ceea ce privește rewiew‑urile auto, încep cu un editorial (cei drept mai aparte!) despre propria mașină. Este un editorial care nu ridică în slăvi mașina, despre care m-am hotărât să îi punctez principalele neajunsuri, sau mai corect principale dezamăgiri pe are le am vis-a-vis de această mașină, cauzate de furnizarea de către dealer a unor informații eronate sau insuficiente cu privire la autoturism. Aceste informații pe care le-am luat drept adevărate m-au făcut să optez pentru acest model, în condițiile în care a fost una dintre primele comenzi din Romania, și chiar mai mult comanda a fost făcută fără ca eu să văd mașina, care nu era încă în showroom. Greșeala mea a fost că am luat drept adevărate cuvintele dealerului, bazându-mă pe relația foarte bună, de peste 10 ani, pe care o aveam la acel moment cu Toyota Romania.

Poate nu strică ca înainte de a lua la disecat mașina să vă spun câteva cuvinte despre modul cum am ajuns să achiziționez sau mai corect, cum mi-a fost vândut, acest RAV4 Hybrid Luxury „așa zis” 4 x 4 (veți vedea mai încolo de ce „așa zis”!), în condițiile în care eu doream să cumpăr un veritabil 4 x 4. Dacă exclud faptul că am așteptat 7 luni cu 2 reeșalonări ale termenului (de parcă suntem în vremea comunismului când așteptam cu anii la o amărâta de Dacie), ca să mi se livreze „noul etalon în clasa SUV compactă” adica Toyota RAV4 Hybrid, după livrarea acesteia m-am trezit în fata unor probleme cat China de mari!

Deși Toyota România a încercat să îmi dea niște compensări pentru întârzierea livrării, acestea au fost pur și simplu simbolice și exceptând-o pe prima care a venit spontan da la Toyota Romania, toate celelalte beneficii le-am obținut cu un mare consum nervos și de mult timp prețios. Ba mai mult am făcut niște crize hipertensive însoțite de dureri anginoase. Spun simbolice pentru că pierderile subsemnatului datorită nerespectării termenului au fost de câteva ori mai mari decât beneficiile obținute. În primul rând mi-am ratat deplasarea la o clinică din Germania pentru reevaluarea stării sănătății mele, subsemnatul plătind în avans o parte a onorariului, bani pe care nu i-am mai recuperat.

După cum spuneam mai sus cea mai mare pierdere este însă prejudiciul de agrement apărut ca urmare a nepăsării angajaților Toyota România, concretizat prin timp pierdut în service și la birou scriind notificări către Toyota România, care de la bun început a refuzat orice dialog, delegându-și avocatul să îi reprezinte, de parcă eu aș fi invocat probleme juridice. Poate de aceea multe din întrebările pe care eu le-am adresat celor de la Toyota Romania au rămas fără răspuns. Dar despre această poveste puțin mai târziu când voi aborda problema atitudinii Toyota Romania viv-a-vis de satisfacția clientului.

Dacă tot am vorbit de prejudiciul de agrement, una dintre infracțiunile cel mai des constatate în relațiile comerciale, apare pentru că de obicei comerciantul încearcă să păcălească clientul, deoarece asupra multora dintre noi „mirajul pieței auto” din România exercită o atracție, de multe ori irezistibilă. Spun miraj pentru că ceea ce se întâmplă pe piața autoturismelor noi din România, depășește de multe ori orice imaginație. Imaginea mașinii pe care reprezentantul comercial al dealerului auto (agentul de vânzări), dorește să o vândă (pentru că prea puțin îi pasă acestuia de ce mașină vrei tu să cumperi – vezi mai încolo) este descrisă cu cuvinte frumos meșteșugite de către agent, ca o veritabilă „Fata Morgana”, care să te atragă ca un magnet spre portofel, la fel cum un călător prin deșert este atras spre o oază ispititoare care ulterior se va dovedi a fi doar o dună de nisip, la fel ca toate dunele din aridul deșert. Totul este lustruit și ceruit ca să ia ochii clientului iar prezentarea mașinii trebuie să ia mințile clientului, făcându-l să își piardă uzul rațiunii, ca să scoată rapid bănuțul. Doar asta e pâinea agentului comercial!

În Romania visele de proprietar al unei mașini noi, în concordanță cu dorințele noastre, „sunt dirijate” de către reprezentanții comerciali, care deservind interesele Importatorului (nota mea! – Toyota Romania), uită foarte repede – că de fapt noi, consumatorii de rând, suntem cei care printr-un efort de multe ori deloc de neglijat, prin comanda pe care o facem, îi asigurăm dealerului auto și angajaților lui, pâinea cea de toate zilele.

Tehnica de abordare dar mai ales de învăluire a clientului de către reprezentanții comerciali ai dealerilor auto este atât de bine pusă la punct și perfecționată (aceștia fiind „școliți” în acest sens), încât atunci când stai în fața unui agent de vânzări care îți vorbește despre un autoturism asupra căruia ai zăbovit preț de câteva secunde, acesta te va face, prin impresia dar mai ales imaginea pe care ți-o creează mental despre mașină, să crezi că acea mașină este singurul lucru care îți mai lipsește, că doar achiziționând acea mașină faci afacerea vieții tale și că de fapt aceea mașină este lucrul care îți va schimba viața. Ca să fim cât se poate de clari, „doar achiziționând mașina pe care el vrea să ți-o vândă (știe el de ce) faci afacerea vieții, nu cumpărând mașina pe care o doreai când ai intrat în showroom! De parcă iar păsa cuiva de ceea ce vrei să cumperi tu, contează doar ceea ce AU și TREBUIE să vândă!!!

Într-adevăr de multe ori o mașină nouă îți schimbă viața, în bine sau în rău, asta în funcție de cât de mare este diferența dintre imaginea pe care ți-ai creat-o în mintea ta și imaginea reală a mașinii atunci când te urci în ea. Această diferență este cu atât mai mare cu cât timpul de așteptare este mai lung (eu de exemplu am așteptat vreo 7 luni pentru așa-zisul „nou reper în clasa SUV –urilor compacte” – Toyota RAV4 Hybrid Luxury, în realitate nimic altceva decât un SUV foarte însetat și care face mult zgomot pentru…mulți bani!) și cu cât de repede constați că unele lucruri care ți s-au spus despre mașină… SUNT TOTAL NEADEVĂRATE.

Iar apoi, când crunta dezamagire datorate lipsei de comunicare din partea vânzătorului te lovește în plin, când bați la uși care ți se închid în nas, deși dreptatea e de partea ta, ajungi să îți spui: „Cât de ușor au uitat cei de la Toyota Romania de satisfacția clientului”. Și asta pentru că reprezentanții comerciali știu că românii nu prea citesc legile, neștiind cât de multe drepturi au. Din păcate asta este purul adevăr și mai adevărat decât atât, este realitatea că și atunci când au dreptate oamenii nu pornesc la război, de frică că se luptă cu „morile de vânt” și că demersul lor este sortit eșecului din start, preferând să stea și să fluiere a pagubă, în loc să înceapă demersurile absolut legale de tragere la răspundere a comerciantului, pe baza multiplelor prevederi legale care reglementează relațiile comerciale. Veți sesiza pe alocuri în acest articol și în următoarele, unele dintre tertipurile folosite de Toyota România pentru a-și păcăli clienții, vânzându-le iluzii. Lângă care frumos împăturită (ca mostră), stă „pielea ursului din pădure.”

Unul dintre primele aspecte pe care le punctez este faptul că subsemnatul – în calitate de „client vechi și fidel mărcii, care și-a dovedit încrederea în compania Toyota”, conform unei declarații făcute în martie 2010, de către oficialii reprezentanței din Romania – client care a cumpărat 5 mașini în ultimii 10 ani, mulțumit de buna colaborare avută cu Toyota dar mai ales foarte mulțumit de cele trei autoturisme Toyota Avensis pe care le-am avut, ultima un model Elegance 2009 (care nu mi-a provocat nicio nemulțumire), constrâns (aspectul cel mai important!!!) din cauza unei probleme de sănătate (o problemă majoră – subsemnatul fiind diagnosticat de 27 de ani cu boala Parkinson – deci o persoană cu nevoi speciale) – aspect care dă o nota de atenție sporită la alegerea unui nou autoturism, având în vedere necesitatea unor dotari atent alese, am decis să fac un upgrade și să achiziționez un autoturism cu poziția de conducere mai înaltă.

Plecând de la premisa că: „este bine ca atunci când luăm o decizie, sau când suntem puşi în faţa situaţiei de a face o alegere, să ne gândim doar la opţiunea cea mai importantă (nota mea – o mașină care să fie în concordanță cu nevoile mele speciale) fără a mai analiza şi celelalte posibilităţi (nota mea – ofertele concurenței), în momentul în care am fost pus în fața situației de a decide achiziționarea unui autoturism care să îndeplinească aceste condiții, am luat în considerare Toyota ca primă opțiune.

Așa că am hotărât să trec de la un Avensis Elegance în care m-am simțit premium, la un autoturism cu dotări suplimentare de siguranță (absolut necesare subsemnatului, datorită dizabilității motorii) și cu un confort superior, opțiunea fiind un RAV4, cu nivel de echipare Luxury. Din păcate dictonul: „socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg”, s-a dovedit a fi perfect real, iar achiziția făcută, sau mai corect mașina care mi-a fost vândută (veți vedea de ce spun asta!), un RAV4 Hybrid –Luxury 4×4, care după datele prezentate pe hârtie, părea cea mai bună și economică opțiune în condițiile unui trafic urban preponderent (așa după cum mi-a fost prezentată mașina), s-a dovedit a fi o dezamăgire. Inițial optasem pentru un RAV4 Executive, generația anterioară la un preț foarte atrăgător, sau un RAV4 Luxury 2,0 automatic (neapărat pe benzină și obligatoriu 4 x 4) dar, sedus de cifrele unui consum urban uimitor de mic și de argumentele dealerului, am optat pentru un RAV4 Hybrid 4 x 4!!!.

În data de 9 august 2016, am intrat în posesia mult doritului și mult așteptatului RAV4 Hybrid. Bucuria a fost de scurtă durată pentru că în scurt timp am constatat lipsa unor repere pe autoturismul livrat, deci neconformități la autoturismul livrat.

Unul dintre primele aspecte care mi-au dat de gândit a fost lipsa plăcuței cu inscripția AWD de pe hayon. Că doar eu cumpărasem un 4 x 4. Lipsea pentru că… într-adevăr nu este un AWD sau un 4 x 4 veritabil, fiind de fapt un pseudo 4 x 4, a cărui axe motoare sunt antrenate din surse diferite, fața beneficiind de tracțiunea motorului termic pe benzină și a unui motor electric de 143 CP prin intermediul unei cutii de viteze cu variație continuă (CVT‑i), care, așa cum spuneam, antrenează exclusiv puntea față. În timp ce spatele este antrenat dintr-un alt motor electric, fără ca cele 2 punți să aibă vre0 legătură între ele, realizând așa numitul Electronic On-Demand AWD, sau AWD inteligent, adică intră în acțiune atunci când țara…scuze, aderența precară o cere. Adică roțile, sau mai corect cele 2 punți, față respectiv spate, nu sunt antrenate de către aceeași sursă motrice, adică motorul termic cum este în cazul tracțiunii integrale, la care un 4 x 4 veritabil mai adaugă și niște diferențiale care îmbunătățesc tracțiunea. După cum spuneam acest pseudo 4 x 4 are puntea spate antrenată de un motor electric de 68 CP, care intră în funcție atunci când computerul depistează probleme cu tracțiunea.

Este firesc să te întrebi: „Cu un AWD On-Demand (la cerere), ce fac în off road? și „Nu se bat cap în cap conceptul RAV4 cu sistemul AWD on demand?. La ce bun să te mai cheme RAV4 adică Recreational Activity Vehicle 4 (adică 4 roți motrice), când singura ieșire sigură de pe asfalt este pe pajiștea din spatele blocului, sau la picnicul de 1 mai și alte sărbători? Asta cu condiția să te trezești mai târziu și să nu prinzi loc la grătarele de lângă parcare!

Fără a fi un 4 x 4 autentic totuși RAV4 Hybrid 4 x 4 se descurcă destul de bine pe asfalt în diverse condiții de aderență, cu condiția ca mașina să nu fie bruscată. Nota bene! –sistemele de asistare funcționează prompt, conferindu-ți senzatia de siguranță dovedind că și în lipsa unei tracțiuni autentice 4 x 4, mașina este greu de scos de pe traiectorie și de pe șosea.

Am aflat această informație esențială mult mai târziu, de pe bloguri și forumuri, deși fiind un model nou pe piață este firesc ca agentul comercial să informeze compărăratorul în detaliu, inclusiv despre modul de conducere al autoturismului hibrid (puțin diferit de modul de conducere clasic).

Un alt neajuns al mașinii este lipsa de concordanță între unele dotarile cuprinse în manualul de prezentare și automobilul livrat propriu-zis, cum ar fi Sistemele de:

  1. „Iluminare acces portieră (door iluminated entry system)” și
  2. „Iluminare ambientală ușă (door courtesy lamp)”,

accesorii absente de pe autoturismele livrate (nu sunt singurul care a sesizat această lipsa) dar cuprinse și regăsite în oferta de pe site-ul Toyota, la capitolul Dotări interioare, cu denumirea de „Iluminare acces portieră (door iluminated entry system)” și în catalogul de prezentare al autoturismului la pagina 45, cu denumirea de „Iluminare ambientală ușă (door courtesy lamp)”. Așa că, dacă sperați să nu dați în baltă sau în vreo surpriză parfumată la coborârea din mașină, pe întuneric, vă salvează doar o lămpiță de miner în frunte sau o lanternă. Inexplicabil și inimaginabil pentru dotarea Luxury???!!! Până și mașinile de clasă inferioară sunt dotate cu acest accesoriu vital, uitat se pare de constructorul nr 1 mondial. Sau poate s-au gândit să facă economii?! Mai tragic de atât poate să fie dramatica situație când șoferul deschide sau lasă ușa deschisă pe întuneric, când neiluminata ușă nu este sesizată de cei din spate. Restul e ușor de imaginat…!

Doar că pe mine mă încearcă o amară deziluzie când mă gândesc la faptul că reprezentanții Toyota Romania au recunoscut ca lipsesc anumite accesorii și s-au angajat să le monteze cândva. Când… nu știu!? Pentru că acum neagă povestea ca să nu creeze un precedent, uitând cât de simplu și prietenește se putea rezolva această problemă!!! Până la urmă este doar vorba de respectarea filozofiei Toyota, acum călcată în picioare de reprezentanții Toyota Romania prin neonorarea promisiunii făcute!

Urmează:

Episodul 2

Toyota RAV4 Hybrid Luxury – un SUV cu „accente de piele”… într-un interior de nivel popular… fără nici o senzație luxury!!!

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu

Toyota România a uitat de… satifacția clientului!!!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Viața noastră… este de multe ori… fără „sens”!?

 

Drumul vieții noastre nu este pavat întotdeauna cu gânduri și intenții pozitive. Căutarea sensului vieții noastre trebuie să ne facă conștienți de propria persoană, de propriul nostru eu, de faptul că suntem învăluiți în propria noastră poveste, care ne atenuează durerea produsă de propriile limitări. Trebuie să acceptăm că fiecare dintre noi am venit pe pământ cu o misiune, ale cărei detalii nu ne-au fost aduse la cunoștință.

Singura comandă implementată în subconștientul nostru a fost „caută”. Ce? E bine când ne punem această întrebare?! De ce? Pentru că în acel moment realizăm că avem o misiune de îndeplinit. Misiunea de căutare?! Căutarea cui? Dar să facem o scurtă pararanteză. De-a lungul vieții noastre ne străduim să ne dezvoltăm profesional, familial, să prosperăm financiar, să devenim mai buni, mai luminați, mai înțelepți, și cu toate acestea, deși am evoluat intelectual, emoțional, financiar, familial, social, moral etc, ajungem uneori să ne punem întrebările: Care este rostul meu pe pământ? Care este sensul vieții mele? Și asta pentru că avem o neliniște interioară, o neîmpacare, deși aparent totul în viața noastră merge minunat.

După cum vedeți, din această ecuație i-am exclus din start, pe aceea care din păcate „sunt morți, dar încă nu sunt îngropați”. Și aceștia sunt din nefericire, pentru specia umană, grosul populației. Ideea că „ai totul”, și cu toate acestea, nu ești pe calea cea bună, este strălucit redată, de către cunoscutul scriitor motivațional Robin Scharma, în bestsellerul care a schimbat viața multor oameni „Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul” care nu reprezintă altceva decât „O fabulă spirituală despre împlinirea visurilor și a destinului propriu”. Și atunci poate vom înțelege, că doar noi și numai noi, putem alege între „a muri prea devreme” și/sau „a ne aprinde focul interior”. Despre cine a fost și ce reprezintă George Bernard Shaw, cuvintele sunt de prisos. El spunea: „Viața, în ochii mei, nu este o flacără mică. Este o torță splendidă pe care am apucat-o strâns preț de câteva clipe și vreau să o fac să ardă puternic și strălucitor înainte de a o înmâna generațiilor viitoare”. Și chiar, nu este nevoie să facem un infarct (n.m. Călugărul care…), pentru unii e suficientă boala Parkinson, ca să vedem dincolo de sensul cuvintelor din întrebarea: „Cum s-ar schimba viața mea dacă mi-aș găsi un sens al ei, adevăratul ei sens????? Putem închide paranteza, să redevenim James Bond, și să pornim în căutare. Și în momentul în care vocea noastră interioară ne spune: „asta este ceea ce mi-am dorit să fac de când mă stiu. Îmi doresc să fac acest lucru mai mult decât orice”, este clar că abilitățile și aptitudinile noastre au fost scoase la lumină. Ce avem de făcut? Să uităm discomfortul cauzat de ancorarea în drama creată de dizabilitățile noastre, să uităm neplacerile și nemulțumirile acelui „îmi doream și nu aveam”. â

În acel moment vom înțelege că schimbarea este vizibilă, că lumea ne privește ca pe o persoană sigură pe ea și responsabilă, că gândurile noastre pozitive ne aduc iubire și recunoaștere, că obiectivele noastre devin realitate. Și oare cunoscutul fizician Stephen Hawkins, are nevoie de altceva decât iubire și respect. Cu certitudine nu și-a dobândit respectul nostru datorită dizabilităților domniei sale. A știut să își scoată la lumină abilitățile, le-a cultivat, și a ajuns acolo unde este acum, pentru că a înțeles pe deplin sensul cuvântului „caută”!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

O alegere cu consecințe… ușor de suportat!!!

Tuturor celor care ați ales să rezonați alături de mine doresc să vă mulțumesc că sunteți una dintre părțile frumoase ale vieții mele! Vă mulțumesc că existați în viața mea! Vă sunt recunoscător pentru că într-o zi însorită de martie, ați ales să îmi acordați câteva minute din prețiosul dumneavoastră timp. Ca să îmi dăruiți un gând bun … și câteva cuvinte!!!

Una dintre cele mai celebre replici din filme este „Cu toții facem alegeri în viață. Mai greu este să le suportăm consecințele. Și nimeni nu ne poate ajuta în privința asta” din filmul „Hotul de cuvinte”. Într-adevăr chiar și atunci când ni se pare sau credem că este mult prea complicat sau este prea greu să ne muncim creierul, afirmând că îi lăsăm pe ceilalți să aleagă pentru noi… de fapt am ales să îi lăsăm pe alții să ne „aranjeze” viața.

Alegerile noastre ne modelează și configureaza viața și mai ales calitatea acesteia. Așa că, dacă la un moment dat ajungem la concluzia că nu ne place viața pe care o trăim, înseamnă că nu am făcut cele mai bune alegeri.

Une dintre alegerile cele mai importante ale vieții este momentul în care alegem pe cine să facă parte din viața noastră. Adică ne definim anturajul.

Așa că, eu am ales să fiu prietenul vostru. Să vin către voi, cu iubirea mea de semeni, cu dorința de a împartăși și împărți bucuriile și momentele de fericire din viață, împreună cu voi. Pentru că am înțeles că nu pot fi fericit de unul singur. Așa că am ales să vin către voi plin de smerenie la gândul că viața mi-a arătat generozitatea, făcându-mă să realizez că este o binecuvântare viața pe care o duc în această lume minunată. Și asta pentru că așa cum am mai spus pentru că am ales să fiu prietenul vostru și pentru că voi ați ales să fiți prietenii mei. Consecințele acestor alegeri… nu sunt deloc greu de suportat.

Vă mulțumesc pentru că preț de câteva clipe, ați ales ca să fiu… prioritatea vieții dvs!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Gânduri… la 50 de ani!

De multe ori m-am comparat cu cei din jurul meu. Poate, de prea multe ori. Și asta m-a ținut pe loc. Sentimentul inferiorității, ochii trecătorilor care mă priveau ca și când aș fi ieșit din bodega, vocea din Lidl care mi-a spus că „stau cam prost cu frânele” și mai ales dizabilitatea mea motorie care îmi genera fiori reci, împiedicându-mă să fac pași, ținându-mă ancorat în evenimente trecute, care îmi doream șă nu se fi întâmplat, au fost o parte din elementele care mă făceau să mă simt altfel decât îmi doream. Până în ziua în care mi-a căzut în mână cartea lui Victor Frankl „Omul în căutarea sensului vieții”. Vorbele acestuia: „până la ultima suflare omul are libertatea să aleagă atitudinea pe care și-o asumă în fața obstacolelor și dificultăților din viață, în fața destinului” m-au făcut să înțeleg că pot să îmi scriu scenariul vieții mele și chiar mai mult,să îmi joc propriul rol fără să trebuiască „să intru” în pielea personajului. Asta a fost una dintre cele mai importante lecții ale vieții mele.

Am înțeles abia atunci că destinul mi-l creez eu, prin deciziile pe care le iau. Am înțeles că sunt singurul în măsură să transform o tragedie personală într-un triumf. Și asta s-a întâmplat, după ce ani de zile am trăit în bezna neputinței, așteptând ca cineva din exterior să facă ceea ce trebuia să fac eu. Aceasta a fost o altă lecție.

Una dintre cele mai importante lecții am învățat-o în ultima lună, atunci când comunitatea Rotary a declarant eligibil, proiectul meu intitulat sugestiv „CE REPAR?”, constând din înființarea la Târgu Mureș a unui Centru Național de Educare și Recuperare a Pacienților cu Boli Cronice și Degenerative, structură inexistentă în Romania.

Am învățat că „niciodată nu trebuie să renunți la visele și visurile tale” indiferent de cât de irealizabil ți s-ar părea și oricât de greu ți-ar fi, pentru că „orice lucru pe care mintea și-l imaginează și crede în el devine realizabil”!

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu