Eșecul… ca sursă de înțelepciune

Un anonim, autor al unui citat celebru, afirma: „Eu sunt arhitectul propriului meu dezastru / eşec. Eu sunt stăpânul sorţii mele.” De obicei căutăm un țap ispășitor pentru eșecurile noastre. Din păcate nici măcar nu realizăm că de multe ori am fost la un pas de succes. Eșecul unei încercări ar trebui să ne dea aripi, să fie un factor motivator de a porni din nou la drum și nu un motiv care să ne facă să căutăm scuze și să găsim vinovați. Trebuie să privim eșecul ca pe o sursă de înțelepciune, din care să învățăm că nu este cazul să renunțăm, ci doar „să ne ridicăm, să ne scuturăm de praf, să privim în zare” și să pornim la drum din nou, convinși că nu vom mai face aceeași greșeală, dar mai ales convinși, că la sosire se afla împlinirea, desăvârșirea și vindecarea noastră. Trebuie să fim convinși că altă variantă nu există.
Este aproape imposibil să trecem prin viaţă fără a experimenta eşecul într-un fel sau altul. Extraordinar într-un asemenea moment este faptul că suntem singurii care putem decide cum să-l privim, din ce perspectivă. Putem vedea eşecul ca pe sfârșitul lumii sau ca pe o dovadă a neputinței noastre. Or, putem privi eşecul ca o experienţă incredibilă de a învăţa, ca pe o oportunitate. William Shakespeare spunea: „Adesea căderea este un mijloc spre a te ridica mai sus.” Pentru că acesta ne poate împiedica în viaţă doar dacă îi dăm voie s-o facă. Noi suntem cei care alegem să facem ca visele noastre să devină realitate sau să rămână niște vise imposibil de realizat; lucru scos în evidență și de scriitorul Paulo Coelho, care spunea: „ Există un singur lucru care face visurile imposibile: teama de eșec”. Așa că, putem alege în orice moment să excludem cuvântul eșec din vocabularul nostru și din viața noastră. Alpinistul clujean Vlad Căpușan afirmă: „Cel mai mare factor motivant pentru mine, este eșecul.”
De fapt întreaga vină pentru eșec o purtăm noi. De ce? Pentru că noi am hotărât că această activitate se numește eșec și nu se numește motiv pentru a porni din nou în căutare. Se numește eșec sau eșuare, doar în momentul în care noi decidem să renunțăm la acțiune, la schimbarea noastră.
Una dintre cele mai importante cauze ale eșecului este gândul că nu suntem capabili să facem această schimbare, așa-numitul: „am încercat, am vrut, am făcut, dar nu a mers”. Acesta apare atunci când nu avem convingerea că schimbarea este necesară, atunci când ne-a apărut gândul că nu vom reuși.
Când nu putem face ceva, sfârșim prin a-i acuza pe ceilalți pentru eșecul nostru, prin a găsi un țap ispășitor. Așa că, dacă ne luăm după vorbele actorului Bill Cosby, care afirma că: „Nu cunosc cheia succesului, dar cheia eșecului este să încerci să mulțumești pe toată lumea”, ne va fi foarte ușor să răstălmăcim aceste cuvinte minunate și să privim lumea din jurul nostru ca fiind cauza nereușitei noastre; la aceasta contribuind din plin și convingerea falsă că trebuie să îi mulțumim pe cei din jurul nostru, pentru a reuși să cunoaștem succesul. De parcă succesul, desăvârșirea și vindecarea noastră sunt dependente de „cantitatea de mulțumire” pe care o producem pentru alții. De ce se întâmplă asta? Pentru că uităm că fiecare are standardele proprii și că „facerea de bine” poată să ne aducă mari dezamăgiri. Și de la dezamăgire până la a considera că am eșuat, nu e, decât un pas. E mai ușor să ne degrevăm de încărcătura negativă, aruncând sarcina pe umerii altora. E mai simplu să găsim o scuză pentru eșecul nostru și nu vrem să pricepem că, de fapt, ceea ce ne creează frustrări și ne duce la eșec este atașamentul de convingerile noastre.
Germenii eșecului își fac simțită prezența în creierul nostru în momentul în care ne punem întrebarea: Ce ne provoacă? Ce ne face să vrem să ne depășim limitele? Pentru că în acel moment noi nu ne mai simțim puternici și refuzăm să ne mai considerăm responsabili pentru viața noastră. Pentru că noi am hotărât că este mai ușor de trecut peste eșec dacă găsim niște scuze. Pentru că, scuze găsim pe toate gardurile sau cu alte cuvinte: „Putem avea scuze sau putem avea rezultate. Nu le putem avea pe amândoua”.